Prin ce am trecut eu …

De ceva timp (cam 1 an) tot ma incercau dureri groaznice de fiere. Nu erau crize normale de fiere cu varsaturi si dureri de cap ci dureri incredibile in piept sub coasta dreapta. Dureri ce nu ma lasau sa stau drept, nu ma lasau sa respir si partea cea mai rea era ca nu mi se ameliora durerea in nici o pozitie in care ma zgribuleam in pat.

Durerea tinea cateodata 1 ora alteori 6 ore … Pana cand am decis sa ma duc la medic sa vad care-mi este problema cu fierea. Am facut eco si mi-a gasit 2 pietricele. Clar…REGIM +tratament naturist de eliminare a pietrelor – mi-am zis eu. Am tinut regim 1 an, cu mai putine crize dar existente ( in general se intamplau seara si dupa ce mancam mai mult).

A urmat un al doilea eco la o perioada de timp care mi-a confirmat ce simteam si eu, ca nu mai am pietrele in colecist. Ramasese doar mal (asa s-a exprimat doctorul). Am plecat fericit acasa si am zis ca s-a terminat cosmarul meu.

La ceva timp am avut o criza atat de puternica incat am ajuns la Spitalul Judetean Constanta agatat de o perfuzie care m-a calmat din spazme. Era clar ca nu era ceva ok… inca mai aveam ceva la fiere.

Crize faceam cand ma abateam de la regim sau cand imi umpleam prea tare stomacul (asta stiu acum pentru ca atunci nu mi-am dat seama imediat).

Pe data de 26 decembrie 2009 am facut o criza cum nu am mai facut niciodata. Incepusem sa tremur sa transpir, si-mi amintesc franturi de cum iubita mea Ioana si tatal mai ma duceau spre spital cu masina. De data asta au decis sa ma duca la Spitalul Militar Constanta. Eu in masina incercam sa raman constient simteam ca lesin, dar stiam ca o sa le fie greu sa ma care pentru ca aveam 110 kilograme si echipa ce ma ducea la spital nu era tocmai apta sa ma care. Am ajuns in spital cu greu, am intrat la urgenta mi-au servit o perfuzie buna care m-a calmat un pic, dar simteam ca ceva nu este ok. De obicei cand ma puneau la perfuzia cu NoSpa ma calmam pana la normal, de data asta simteam inca o durere seaca in piept. Doctorul mi-a spus ca ar trebui sa ma internez sa se faca investigatii pentru solutionarea problemei dar eu fiind obisnuit cu crizele nu am vrut sa ma internez si am plecat acasa cu gandul ca maine va fi mai bine.

Trei zile au fost necesare (26-29 decembrie) pentru ca apropiatii mei sa-si dea seama ca am inceput sa ma ingalbenesc si mie sa-mi dau seama ca urina mea era foarte inchisa la culoare iar materile mele fecale erau din ce in ce mai albe – aproape de culoarea kitului. Atunci am pus mana pe tastatura si am inceput sa caut simptome ce semanau cu ale mele ( piele galbena, oboseala, greata, pipi inchis si fecale albe ) toate semnele m-au dus spre HEPATITA. Am zis ca mi s-a terminat lumea, eu sa am hepatita ?! asa ceva nu mi se poate intampla mie.

Am hotarat sa merg la o clinica privata AVA MED sa-mi confirme ca simptomele acestea pe care le aveam nu aveau cauza fierea. Acolo mi-a facut un eco o domnisoara extrem de pudrata care mi-a dat la mana o hartiuta pe care scria asa ” Colecist normal cu pereti normali” si mi-a specificat ca nu am nici un fel de piatra. Am rasuflat si eu usurat si am plecat sa mai caut ce se intampla cu mine.

Pe data de 31 mi-am luat inima in dinti si am plecat la Spitalul de Boli Infectioase Constanta pentru ca mi se agravase starea. Atunci a inceput cosmarul vierii mele.

Dupa o consultatie de circa 2 minute, doctorita de acolo mi-a spus : Da! Clar! Hepatita! Nu vezi ca esti galben ?! Internare !

Si asa, pe seara eram internat in spital (prima mea internare). Eram speriat si nu intelegeam cum de sunt in spital. Simteam ca spitalul si internarile sunt pentru oameni bolnavi, nu pentru mine.

Aaa..am uitat sa va spun ca mi-era frica de ace ca de dracu, dar experienta asta m-a calit in privinta asta.

O doamna asistenta mi-administreaza o branula cu care m-am obisnuit foarte greu apoi incepe distractia – 4-5 butoiase de perfuzii cu diverse vitamine pentru ficat, injectii cu pelicilina in branula si multe alte tratamente pentru hepatita. Sange mi-au luat de 3 ori si prima oara cand mi-au luat mi-a ramas o vanataie cam 2 saptamani. Acolo la Spitalul de Boli Infectioase mi-au facut un eco. Ghici ce ?! Aveam pietre la fiere. Doamna doctora de aici m-a rugat sa-i spun domnisoarei care mi-a facut eco la Ava Med sa mai invete meserie.

Pe data de 4 ianuarie 2010 m-au trimis sa fac un RMN special pentru a identifica problema colecistului meu. Acest RMN special este un aparat de ultima generatie medicala  care se gaseste in Constanta la Spitalul Mare si este unic in Constanta si probabil caruia ii datorez viata. Acesta mi-a gasit o pietricica infipta pe canalul dintre fiere si ficat. Problea mea era un ICTER MECANIC care imi provoca toate simptomele mele. Am abandonat zecii de litrii de vitamine si tratamente pentru ficat si am plecat de urgenta la Spitalul Militar.

Aici alta distractie, alte branule, alte injectii, alt tratament dar totul mi se parea uman si o atmosfera mult mai calda decat la Spitalul de Boli Infectioase. Am incecat sa uit cele 6 zile de tratament pentru o boala pe care nu o aveam si am incercat sa uit de conditiile de acolo.

Intr-o dimineata vine la mine domnul doctor si-mi spune ca exista o solutie sa-mi scoata pietricica de acolo printr-o metoda speciala pe care o face un singul doctor in Constanta ( Doctorul Dumitru de la Spitalul Mare). Daca reuseste interventia acest doctor, urmatoarea operatie v-a fi laparoscopica, daca nu, nu pot scapa decat cu o operatie clasica.

Zis si facut. Ajung la doctorul Dumitru, o asistenta ma pregateste cu un sprai anestezic in gura, imi pune o branula noua (a mea se infundase) apoi ma roaga sa ma asez pe burta pe o masa de lucru. Imi baga un tubulet de 4 cm diametru in gura si mi-l leaga la ceafa pentru a sta cu gura deschisa apoi imi administreaza un anestezic prin branula direct in sange.

Doctorul imi baga pe gat un fel de tub ce imi amintea ingrozitor de furtunul de la aspirator si in cateva clipe il simt in stomac. Vomitam non stop de la tubul ala bagat pe gat. Apoi am simtit ceva ciudat, rece in stomac apoi am auzit “Am prins-o !” , “Uite-o!” si am vazut cum din “furtunul de aspirator” din gatul meu iese un fel de sarma impletita cu un sistem de apucat in varf. Era prinsa in sarma asta pietricica mea ! Am simtit o eliberare. Simteam cum mi se scurge tot ce statea acolo si nu putea sa curga. Doctorul a spus ca era o substanta neagra-verzuie (ma bucur doar ca nu am vazut substanta ca mi se facea mai rau).

Acum ca nu mai aveam acolo cauza ce-mi provocase icterul m-am intors in patutul meu de la Spitalul Militar si asteptam cuminte tratamentele zilnice pana cand o sa vina ziua in care o sa ma operez.

Pe data de 8 ianuarie m-a operat. O operatie de 1 ora si 40 de minute. O taitura de 3 cm sub stern, o gaura de 1 cm desupra buricului, o gaura de 1 cm in partea dreapta (cam la 5-6 cm de buric) si o gaura pentru tubul de drenare tot in partea dreapta la cativa centimetrii de gaura de operatie.

Dintre toate gaurile , gaura de drenare m-a durut cel mai mult pentru ca tubul care era in gaura respectiva era cusut de piele.

La 2 zile dupa operatie mi-au dat drumu’ acasa, bineinteles cu conditia sa ma intorc la schimbarea de pansamente.

Dupa cateva zile de stat acasa mi-am dat seama ca-mi curge ceva din rana de la piept, un lichid rozaliu ( un fel de limfa cu sange) – m-am speriat rau si am ajuns la spital iar. Acolo m-au calmat si mi-au spus ca-i zeama … dar nu m-a incantat prea tare cand a inceput doctorul sa-mi bage forcepsul in rana si sa joace in grasimea mea sa-mi curete acolo. Mi-a curatat din 2 in 2 zile de cateva ori.

Inainte de ultimul control, mama cand mi-a vazut pielea de pe spate mi-a spus “Ai facut varsat de vant !” iar mi s-a intunecat vederea. Merg la schimbat pansamentul, acolo ma vede un doctor si-mi confirma si el. Am varsat de vant !

Parca nu se mai temina raul ! M-am saturat sa nu fiu bine. Dupa ce am aflat ca am Varsat de vant la o zi, m-am umplut de bubele specifice bolii.

Acum suntem in 21 ianuarie 2010 si inca am bubitele pe mine dar nu ma mai manaca ca la inceput. Inca mai am atele operatiei dar presimt ca o sa mi le scoata in curand.

Am vrut sa scriu ce mi s-a intamplat pentru ca sunt sigur ca daca citeam pe internet experienta altui om poate stiam sa fac alegerile bune de la inceput si probabil ca stiam ce sa fac.

Vreau pe aceasta cale sa multumesc iubitei mele Ioana pentru tot ce a facut pentru mine. Pentru ca m-a sustinut moral si fizic, pentru toata dragostea pe care mi-a oferit-o cand aveam asa mare nevoie de ea. Vreau sa multumesc familiei mele ( Mama, Tata, Dan -cumnatul meu si Isabella – sora mea ) pentru ca au trait alaturi de mine aceste 2 saptamani de groaza si ca s-au zbatut si s-au dat peste cap ca sa-mi fie mie bine si sa ma salveze. Vreau sa-i multumesc mult si lui Shogo, singurul om care a venit sa ma vada in spital, singurul om care m-a sunat tot timpul sa ma intrebe ce fac singurul om care s-a vazut cum ca la nevoie intervine. Pana sa intru in spital am crezut ca am multi prieteni, se pare ca m-am inselat, am doar 1 prieten, Andrei (Shogo).